Sunt Simona pentru ca...?!

Nu, nu am avut recent vre-o criza de personalitate, sau ceva asemenator, pur si simplu mi-am pus intrebarea "de ce sunt Simona, si care sunt lucrurile care ma definesc?". Nu stiu daca astea sunt cele mai bune motive, dar stiu sigur ca nu sunt singurele. (Nu stiu exact de ce am preferat sa ma opresc la 100, nu e ca si cum nu as mai fi avut inspiratie sa scriu, a fost ceva de moment ).

Si fara alte introduceri…sunt Simona pentru ca…

1. Pentru ca fiecare zi in care nu zambesc o consider o zi pierduta

2. Pentru ca imi plac surprizele

3. Pentru ca iubesc sa fac balonase de sapun

4. Pentru ca imi plac baloanele in general

5. Pentru ca vorbesc mult

6. Pentru ca inca invat sa tac si sa ascult

7. Pentru ca imi place sa fiu alintata

8. Pentru ca atunci cand raman fara idei afisez o figura de om ganditor=))

9. Pentru ca ador sa pierd vremea intinsa pe iarba

10. Pentru ca am imaginatie (mai mult sau mai putin bolnava)

11. Pentru ca imi place sa ma uit la nori si sa ii asociez cu diferite lucruri

12. Pentru ca iubesc stelele si luna si le-as privi intr-una

13. Pentru ca verbul care ma defineste este “a simti”

14. Pentru ca inca sunt un copil

15. Pentru ca incerc sa par matura

16. Pentru ca sunt sincera

17. Pentru ca uneori ascund in spatele unor masti lucrurile care consider ca i-ar putea rani pe ceilalti

18. Pentru ca inca pot spera, desi uneori nu iese asa cum as vrea

19. Pentru ca gresesc

20. Pentru ca sunt orgolioasa

21. Pentru ca nu imi cer iertare de fiecare data cand ar trebui

22. Pentru ca ranesc mai multe persoane decat as crede si cu toate astea nu pot impiedica acest lucru

23. Pentru ca ofer totul celor care stiu sa-mi castige increderea

24. Pentru ca putinii care m-au vazut suparata/nervoasa nu isi doresc sa repete experienta=))

25. Pentru ca imi plac poeziile

26. Pentru ca ador sa ma uit la fulgere

27. Pentru ca merg cu 311 si asta a ajuns sa fie o parte din mine=))

28. Pentru ca ieri aveam o multime de idei despre ceea ce urma sa scriu, iar azi nu mai stiu

29. Pentru ca sunt irascibila

30. Pentru ca imi place sprite-ul si mec puisorul=))

31. Pentru ca imi place sa ma uit la ochii si la buzele oamenilor

32. Pentru ca vreau o multime de lucruri

33. Pentru ca imi iubesc prietenii si incerc cat de des pot sa o demonstrez

34. Pentru ca urasc sa ma trezesc de dimineata

35. Pentru ca imi place cand imi suna telefonul cu “die die die my darling”

36. Pentru ca ma amuza cum face Tonny cand imi suna telefonul=))

37. Pentru ca stiu sa ma distrez la petreceri

38. Pentru ca imi plac cartile lui Marc Levy

39. Pentru ca sunt o fire visatoare

40. Pentru ca reusesc mai mereu sa o dau in bara cu stil

41. Pentru ca pot sa rad mult, enorm de mult

42. Pentru ca imi fac prieteni cu usurinta

43. Pentru ca la fel de usor pot sa stric prietenii

44. Pentru ca judec persoanele dupa aparente, oricat de mult mi-as dori sa nu fac asta

45. Pentru ca adesea am mustrari de constiinta, desi nu arat asta intotdeauna

46. Pentru ca vreau sa-mi fac un tatuaj

47. Pentru ca imi plac chestiile legate de simboluri

48. Pentru ca ador comediile, iar horror-urile doar in conditii deosebite

49. Pentru ca am camera portocalie cu dungi albastre

50. Pentru ca o ador pe Cori si poza noastra din clasa a 6-a=))

51. Pentru ca imi place sa ma contrazic

52. Pentru ca detest rozul

53. Pentru ca imi place sa incerc lucruri noi

54. Pentru ca retin detaliile legate de persoanele importante din viata mea

55. Pentru ca in acelasi timp sunt uituca si aiurita uneori

56. Pentru ca sunt imprevizibila

57. Pentru ca urasc ipocrizia si minciuna

58. Pentru ca ma atasez usor de oameni

59. Pentru ca persoanele de care ajung sa ma atasez ajung sa ma dezamageasca cel putin odata

60. Pentru ca dezvolt un spirit eco =))

61. Pentru ca urasc ticaitul ceasului sau orice alt semn evident al trecerii timpului

62. Pentru ca atunci cand sunt suparata am nevoie de liniste multa

63. Pentru ca imi place ciocolata

64. Pentru ca sportul meu preferat este skiul (not)

65. Pentru ca animalul meu favorit este strutul (nu neaprat)

66. Pentru ca imi place Suborg ( !!! daaa )=))

67. Pentru ca am o multime de idei

68. Pentru ca imi place sa merg la circ

69. Pentru ca ascult French kiss/kiss fm

70. Pentru ca sunt blonda si am ochi albastrii

71. Pentru ca ma enerveaza persoanele care intarzie excesiv (vezi punctul 24)

72. Pentru ca ma adaptez cu usurinta la situatii noi

73. Pentru ca imi place sa-mi transpun in versuri sentimentele si ideile

74. Pentru ca iubesc rasariturile si apusurile

75. Pentru ca nu am voce, iar dusul meu stie asta cel mai bine

76. Pentru ca imi vin idei filozofice fix cand nu are nimeni chef de asa ceva=))

77. Pentru ca ma enervez daca nu sunt ascultata

78. Pentru ca am atentie distributiva

79. Pentru ca ador ciresele

80. Pentru ca pot si stiu sa imi sustin punctele de vedere

81. Pentru ca am putere de convingere

82. Pentru ca am o vaca biodegradabila facuta din “pufuleti” lipiti =))

83. Pentru ca nu spun ceea ce simt intotdeauna, sau nu o spun cand si cat ar trebui

84. Pentru ca, cu toate astea , stiu sa demonstrez cand tin la cineva

85. Pentru ca imi place sa cred ca sunt o pata de culoare intr-o lume cenusie

86. Pentru ca pot sa manipulez persoane si mai fac asta din cand in cand

87. Pentru ca sunt optimista in majoritatea timpului

88. Pentru ca atunci cand ma plictisesc am nevoie de ceva/cineva care sa ma scoata din rutina

89. Pentru ca Alex ma considera un soare si nu o luna

90. Pentru ca prietenii ma plac asa cum sunt

91. Pentru ca imi place sa cred ca influentez viata tuturor persoanelor cu care interactionez

92. Pentru ca imi plac noptile linistite de vara

93. Pentru ca iubesc nisipul fierbinte si valurile reci ale marii

94. Pentru ca as inchide intr-o capsula a timpului perioada adolescentei

95. Pentru ca imi place sa imi amintesc diferite intamplari/povesti

96. Pentru ca mi se face dor usor de persoane de care poate nu ar trebui

97. Pentru ca fac o multime de lucruri care nu ar trebui, tocmai pentru ca nu trebuie

98. Pentru ca pot sa fac orice imi propun, sau cel putin sa incerc

99. Pentru ca nu eram sigura , cand am inceput lista, ca o voi termina, dar acum sunt mandra de ceea ce am reusit ( a se citi: pentru ca sunt perseverenta)

100. Pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine si se pare ca ma descurc de minune.

Sonet

Prin ceaţa dens-a gândurilor mele

Te văd în amintiri ce-mi par străine

Căci ştii că departarea ta de mine

E unul dintre lucrurile grele.

Şi-ţi simt şi-acum căldura din privire,

Şi nuanţa feţei tale străvezii,

Parfumul pielii de mure şi de vii

Ce-mi îmbăta întreaga mea simţire.

Şi-oricât de mult mi te-aş dori acuma

Să vi din ceaţa minţii şi să-mi cazi,

În braţe şi să-ţi pot şoptii într-una,

Cum te iubesc în cuget şi-n simţiri,

Şi cum nici timpul nu poate micşora

Dragostea ce ţi-o port de-a pururea.

Cine este Natasha?!

Cu siguranta nu sunt eu, desi mi-ar fi placut sa fiu ca ea, si cu siguranta nu este nici o persoana cunoscuta, desi mi-ar fi placut sa cunosc pe cineva ca ea. Cred ca am realizat un amestec de trasaturi…

Dar totusi, de ce am scris? De ce am scris tocmai despre ea? Sincer, nici eu nu stiu exact. Poate a fost doar un impuls de moment sau poate a fost pentru ca ea e bruneta si eu sunt blonda, ea e idealista cand eu sunt realista, pentru ca eu sunt naiva iar ea nu, pentru ca ea poate spune lucruri pe care eu nu le pot spune, pentru ca ea stie mai bine decat mine cum sa nu raneasca persoanele, pentru ca atunci cand ea isi cere iertare vei sti ca o face din suflet, pentru ca ea iarta mult mai repede decat o pot face eu, pentru ca ea e modesta iar eu sunt orgolioasa, pentru ca ea nu judeca persoanele dupa aparente iar eu o fac, pentru ca ea este generoasa iar eu sunt egoista, pentru ca ea asteapta sa primeasca totul in timp ce eu ofer, pentru ca ea e statornica iar eu sunt schimbatoare, pentru ca ea refuza  existenta suferintei,iar eu o accept, pentru ca ea este calma in timp ce eu sunt irascibila, pentru ca ea a gasit echilibrul intre “a vorbi” si “a asculta”, iar eu mai am ceva pana sa il gasesc,  pentru ca ea nu se consuma pentru lucruri care nu merita, in timp ce eu o fac, pentru ca ea stie sa spuna si “NU”, dar eu nu reusesc ori de cate ori as vrea, pentru ca ea este curajoasa in timp ce eu inca am unele temeri,  pentru ca ea este rationala atunci cand eu devin irationala, pentru ca numele ei provine de la “nastere” si al meu de la “ascultare”, pentru ca uneori este proiectia personalitatii mele intr-o lume imaginara, si poate pentru ca ea este Natasha si eu sunt Simona.

Tu cum privesti un tablou?

…“Era atat de aproape incat putea observa  fiecare detaliu, fiecare imperfectiune, dar cu toate acestea nu era multumita. Privirea ii trada frustrarea, si asta pentru  ca se concentra involuntar doar asupra  amanuntelor fara a  putea percepe si fara a se putea bucura de imaginea de ansamblu.

Cam asta simtea Natasha in timp ce privea un tablou, iar tu probabil te intrebi ce relevanta are acest fapt. Ei bine are, pentru ca datorita firii ei idealiste nu putea trece peste acest moment fara sa inteleaga ce se petrece.

 Si a facut un pas in spate si apoi inca unul, urmat de un altul si tot asa pana s-a indepartat atat de mult incat nu mai putea distinge trasaturile fine ale portretului. Vedea cum liniile usoare se confunda la fel cum se intampla si cu sentimentele si gandurile ei. Era aceeasi frustrare, dar cumva accentuate de faptul ca a cazut in cealalta extrema fara a obtine ceea ce-si dorea.

Si atunci si-a pus intrebarea: cum trebuie sa privesti un tablou? De aproape, observandu-i toate detaliile, atat cele placute, cat si imperfectiunile, sau de departe, atat de departe incat liniile si culorile se confunda iar tu percepi doar o imagine sugestiva? Dar o persoana cum trebuie sa o privesti? Nu cumva felul in care privesti un tablou si felul in care privesti o persoana ar trebui sa coincida? Sau coincide fara sa ne dam seama?

Cam asta rasuna mecanic in mintea Natashei, iar impulsul a fost acela de a gasi cat mai repede distanta optima de la care sa priveasca tabloul. Dar oare in viata gasim cu totii aceasta distanta intotdeauna?”

Dar tu? Tu cum privesti un tablou?

Natasha

..."O deranjau privirile insistente ale celor ce nu o intelegeau, ale celor ce o considerau superficiala si profitoare, si-ar fi dorit sa schimbe atat de multe lucruri in lume dar nu stia ca de fapt schimbarea trebuia sa inceapa de la ea, lucru cu desavarsire imposibil. Era o idealista, vedea lumea din spatele unor ochi mai albastrii decat intinsul marii si mai sinceri decat cerul senin de vara, nu credea in minciuna si nu percepea durerea, sau mai indicat ar fi sa spun ca refuza existenta oricarei urme de durere. Stia ca nu este cu mult superioara celorlalti, dar se afla mereu intr-o permanenta lupta cu ea insasi , cu firea umana in general si mai ales cu timpul. Iubea sa ii asculte pe ceilalti, dar in acelasi timp adora sa vorbeasca mult pentru ca mereu avea ceva de spus. Si tocmai pentru ca nu avea intotdeauna cui sa se destainuie a ales sa scrie, nestiind daca cineva ii va citi creatiile, nestiind daca paragrafele stinghere scrise aproape pe fiecare colt alb al vre-unei pagini vor constitui vre-odata o creatie in adevaratul sens al cuvantului..."

Demonului meu...

Îţi simt veninul cum mă pătrunde
Şi nimic nu pot ascunde,
Căci îl simt presus de toate.
Îl simt în cuget şi-n simţiri
Nedistingând de-i zi sau noapte,
Sau de sunt propriile-mi trăiri.

Îl simt mai dulce ceas de ceas
Şi vreau mai mult, mereu mai mult,
Umanitatea ce-a rămas
Nu ştiu, nu pot s-o mai ascult.

Căci raţiunea a dispărut,
Plăcerea domină vădit,
Instinctele ce le-am avut
Abia acum au răsărit.

Şi iată-ţi dulcele venin,
Al dragostei, cum mă inundă,
Îmi picuri în suflet pelin,
Demonul meu...iubire-absurdă.

Dragostea dureaza 3 ani....?!

Stiu ca acesta este titlul unei piese de teatru, dar nu as vrea sa ma refer la ea. Vreau sa scriu despre cat poate dura dragostea.

Oare chiar dureaza 3 ani, sau este doar o viziune artistica asupra vietii? Probabil nu stiu raspunsul la aceasta intrebare, la fel cum nu stiu raspunsul la multe alte intrebari, dar un lucru este cert: dragostea ,sub orice forma a ei, dureaza diferit pentru fiecare dintre noi.

Eu as putea spune simplu: "pentru mine, dragostea a durat un an". Un an implinit...de pe 3 ianuarie 2008, fix pana pe 3 ianuarie 2009. Nici mai mult, nici mai putin, decat un an. Si cum am spus si mai sus, a fost dragoste sub mai multe forme... o dragoste care a evoluat, pentru ca mai apoi sa involueze, care a parcurs mai multe etape de dezvoltare, dar care, pe cat de repede s-a aprins, pe atat de repede s-a stins in aceeasi zi a anului urmator.

M-am gandit, si am intrebat si o prietena foarte buna, ce ar face daca ar putea sa dea timpul inapoi fix cu un an si sa retraiasca acel an, putand face orice "modificare" asupra cursului firesc al lucrurilor. Si, cum ma asteptam, raspunsul primit a fost acela ca nu se merita sa retraiesti un an numai pentru a schimba greselile si ca nu poti trai numai in trecut si in amintiri...la urma urmei , parafrazand aceeasi prietena buna, " independent de noi, viata merge inainte".

Bun venit 2009 !

Si iata cum ,mai mult sau mai putin asteptat, cu pasi mai mult sau mai putin repezi, se apropie din nou revelionul. Poate unii se bucura doar de petrecere, de compania unor persoane dragi, sau de acel moment in care se striga la unison "La multi ani 2009!". Cu toate astea, nu pot sa nu mentionez faptul ca, pentru multi altii, sfarsitul anului se apropie cu o serie intreaga de nemultumiri, poate reprosuri pentru lucruri pe care nu au reusit sa le realizeze, pentru dorinte neindeplinite sau planuri neduse la bun sfarsit, cu nostalgia vadita ca a mai trecut un an, un an care pentru fiecare dintre noi are diferite valente emotionale.

Si cam ce se intampla cand stai in ultima zi a anului curent gandindu-te la realizarile tale, la cat de mult te-ai schimbat, la cat de mult te-ai maturizat, la greselile tale, si la multe alte lucruri asemanatoare? Poate nu are nici o importanta ce scriu eu acum, dar este prima data cand realizez aceste lucruri. Este prima data cand stau, la o ora tarzie din noapte, si scriu despre niste lucruri ce se gasesc undeva adanc in sufletul meu, fara sa imi pese de asta data cine va citi si ce impresie va lasa aceste randuri asupra sa.

Iar despre mine, ce as putea spune? Imi caut imaginea in propriile-mi amintiri si rememorez diferite momente traite intens anul acesta, iar in ceea ce priveste concluziile, as putea spune ca a fost un an important in dezvoltarea mea. Am invatat atat de multe anul acesta, si atat de multe lucruri m-au facut sa ma shimb, dar cel mai important este ca in acest moment pot privii in ochi pe oricine si pot afirma ca sunt mandra de felul in care m-am schimbat. Am invatat in acest an, aproximativ in aceasta ordine, cum e sa fi iubit si sa nu sti sa apreciezi, cum e sa regreti, dar sa iti dai seama ca este prea tarziu si ca nu mai poti face nimic, cum e sa suferi si sa fi chinuit de propriile greseli, cum e sa astepti, sa speri, sa crezi, cum e sa mai dai o sansa, chiar daca nu esti sigur ca va fi bine, cum e sa spui "te iubesc" si sa iti tresalte inima de fericire cand primesti drept raspuns "si eu te iubesc", cum e sa astepti urmatoarea intalnire desi v-ati vazut abia cu 5 minute in urma, cum e sa intervina indoiala si sa simti cum temerile ti se adeveresc, cum e sa fi din nou dezamagita, din nou sa speri, sa ierti, sa astepti, pentru a acorda din nou o sansa. Am invatat ca oricat de greu mi-ar fi, prietenii sunt si vor fi acolo intotdeauna, neconditionat, ca oricine mi-ar face rau nu merita sa vars lacrimi, ca pot invinge orice necaz chiar si cu un simplu zambet...si multe alte lucruri. Astfel, tinand cont de toate lucrurile invatate, as putea spune ca pentru mine anul 2008 a fost unul minunat si nu as vrea sa schimb absolut nimic din tot ce s-a intamplat pe parcursul lui, dar cu toate acestea, nu as vrea sa-l retraiesc, pentru ca stiu ca anul ce vine va fi cel putin la fel de bun ca predecesorul sau.

Si in concluzie, mi-ar placea sa urez tuturor un calduros La multi ani! si fie ca toate dorintele sa prinda aripi!

Imi amintesc...

Îmi amintesc şi-acum de tine,

De ai tăi ochi căprui si goi.

Îmi amintesc atât de bine

Tot ce era legat de “noi”.

Îmi amintesc săruturile

Ce ne uneau minute-n şir

Urmate de cuvintele

Ce încercam să le reţin.

Îmi amintesc privirile

Ce însemnau atât de mult,

Iar glasul tău ce m-alinta

Ah, cât aş vrea să-l mai ascult.

Îmi amintesc ziua din iarnă

Când mi-ai zărit primul surâs,

Şi-apoi prima lacrimă-n vară,

Căci sentimentele-ţi s-au dus.

Îmi amintesc aievea locul

Unde ţi-am spus că te iubesc,

Speram că mi-a suras norocul

Şi nu-ncetam să te uimesc.

Îmi amintesc primul sarut...

Jur, a fost rupt din vise!

Iar ultimul, mai mult de-atât...

...şirag de clipe nedescrise...

Îmi amintesc cum ne plimbam

Minute...ore-ntregi la rând,

Şi cum în gânduri rătăceam

Spre zări...pierduti privind.

Îmi amintesc toate acestea

Şi multe altele fireste...

Pot relata oricui povestea,

Dar nu pot sti cum se sfârşeşte.

Îmi amintesc şi-acum de tine...

Şi o voi face mai mereu.

Nu ştiu exact de-i rău sau bine,

Dar pur şi simplu asta-s eu.

Spre tine…(Aripi de inger)

Cuvintele sunt aripi

Ale unor ingeri,care

Pierduti in departare,

Incearca sa zboare….

Spre tine

As vrea sa-ti spun ce simt,

Dar as avea nevoie, poate,

De mult prea multe soapte

Alese la-ntamplare,

Rostite ca urmare

A ceea ce-ai facut

Si sti ca m-a durut.

Am incercat, dar in zadar...

As zice chiar ca e hilar,

Caci toti acei ingeri naivi

S-au ratacit in departari

Croindu-si sute de carari...

Spre tine

Dar n-au ajuns.

Si sti de ce?

Din vina ta...nu m-ai lasat

Sa-ti spun ce simt.

Nu ti-a pasat

Ca aripile ingerilor mei s-ar frange

In incercarea de-a ajunge...

La tine

Si sti bine

Ce va urma...

Voi continua, sau poate nu,

Acelasi sir neintrerup

De aripi frante, ca-n trecut

Ale unor ingeri, care

Pierduti in departare

Incearca sa zboare...

Spre tine