“Alerga desculta pe bulevarde atat de cunoscute, dar parca din alte timpuri, sau din imaginatia altcuiva. Nu isi amintea precis motivul pentru care alerga atat de hotarata, dar parca o intelegere metafizica intre spiritul sau si trup garanta insasi necesitatea gestului. Absurd era,desigur, faptul ca nu se putea opri, dar nici nu simtea vre-o urma de oboseala acaparand-o. Si, date fiind conditiile, constientizand ca cel putin momentan nu dispunea de niciun mijloc prin care sa se sustraga actiunii in sine, a hotarat sa se lase purtata de ea.
Insa cu fiecare suta de metri parcursa zeci de intrebari ii veneau in minte. Intrebari la care, neavand raspuns, se adaugau altele si altele… A incercat sa mareasca viteza sperand ca va scapa astfel de intrebarile care pareau ca ii invadeaza intimitatea desi, in mod paradoxal, erau rodul subconstientului ei. Dar situatia in care se afla fiind atipica prin definitie, era de asteptat ca niciuna din regulile fizicii sau ale logicii sa nu poata fii aplicata. Iar singura solutie ramasa a fost aceea de a isi infrunta subconstientul care se parea ca o constrange sa faca acest lucru… “
S-a oprit pentru o clipa din scris si a aruncat o privire din reflex pe fereastra. Era una din zilele alea mohotare de toamna tarzie in care cei mai buni prieteni ai oamenilor ajung sa fie cafeaua fierbine si o tigara, si nu intelegea de unde pornesc toate ideile preconcepute privind astenia de toamna si predispozitia spre izolare… Cat despre ea, cana in care zaceau urmele proaspete de zat o trada, insa scrumierele ei erau curate…ea nu fuma, iar cine obisnuia sa o faca pretindea ca s-a lasat.
O a doua privire pe geam, o a treia…parca nu gasea motivatia necesara sub nicio forma…iar apoi a zarit pe noptiera un post-it lipit pe fuga…”Natasha, sa nu iesi in parc la alergat ca e vremea prea urata. Dormeai prea frumos si nu am vrut sa te trezesc. Te sunt mai tarziu. P.S.: Te iubesc azi.”…
A lasat agenda deschisa pe pat, si-a luat adidasii in picioare si hanoracul lui pentru ca era mai calduros, si a plecat hotarata sa isi infrunte subconstientul…
…Partea proasta e ca ea se hotarase sa il iubeasca maine…
N.
3 comentarii:
Incerc sa-mi dau seama de vreo 10 mnute de ce ai scrie atatea chestii inutile pe aici. I mean, acum srsly ce dracu... din toate postarile astea nu cred ca pot extrage vreo 2 idei inteligente ( "cu inclinatii spre jeg", ca sa parafrazez ce spuneai intr-o postare mai veche.)
Amu, serios fato... cat timp liber ai? vad ca inca mai tii in picioare blogareala asta (destul de obosita) si incerc sa imi dau seama de ce.
Mai incerc o intrebare... simpla de data asta - nu vreau sa te obosesc... Ai idee cati oameni au ce ai tu pe blog? (ma refer la semi-filosofia down "senilizare cu talent") - raspund tot eu... mii - cu mica deosebire ca scriu mult mult mai bine.
O sa zici ca nu-i treaba mea sa comentez, insa chiar sunt ofticat ca am ajuns din intamplare aici si mi-am pierdut 10 minute... imi vreau timpu inapoi <- pentru ca in lumea reala oamenii chiar au ceva de facut.
O sa inchei vorbindu-ti pe limba ta (de lemn):
Aceste lucruri prezente in sfera subiectelor neimportante si inadecvate cu lumea in care traim mi-au provocat un imens sentiment de frustrare literaro-lingvistica, avand in vedere faptul ca mi-am pierdut timpul citind aceste avorturi scremute. E bine? Cred ca da...
Pun pariu ca nu vei raspunde la acest comentariu. Il vei sterge si vei pastra tacerea.. genul tau de oameni inchipuiti inteligenti are tendinta de a se ridica (chiar si iluzoriu) deasupra tuturor - ca sa-ti traduc, papushe : le place sa se auda vorbind, cand spun.. nimic.
PS: Invata macar sa scrii coerent - pleaca de la ideea (absurda) ca ai ceva de zis
ok, o sa o iau si eu usor sa nu te surescitez prea mult. daca nu ai ce face cu timpul liber si ti-ai masacrat cateva minute din probabil mult prea pretioasa-ti viata ca sa scrii comentu asta pare-se ca te-a deranjat destul de mult blogul meu. fapt care ma uimeste avand in vedere ca nu il promovez, nu strig sus si tare despre ce si cum scriu si mai ales nu pretind sa inteleaga toti, in mare parte fiind vorba despre chestii personale. dar mno, acum nici nu stiu de ce ma chinui sa iti explic...
pentru astia mai frustrati din fire, care nu permit poporului sa le vada capodoperele si talentul nemarginit, dar care in schimb se cred critici de prima clasa cu toate ca parerile lor nu fac nici cat 2 cepe degerate, exact pt genul asta de persoane exista x-uletu ala rosu din colt. te sfatuiesc sa il folosesti cu incredere data viitoare. nu doare.
pentru ca, acum pe bune, vi aici cu limbaj si aere de semi-doct ca sa demonstrezi ca ce?! sau te-oi fi gandit sa filtrezi tu blogosfera romaneasca si sa o scapi de toata plebea in care probabil ma incadrezi fara sa clipesti... in fine, o lungesc prea mult deja fara sa merite. dar uite, ca sa nu te simti total inutil, in momentul in care voi pretinde ca fac blogging, ca scriu intr-un anume fel si pentru o anumita categorie de oameni si din pura solidaritate pt societate, da, atunci vino prietene si critica-ma pana iti tocesti tastele. dar atata timp cat nu am pretins nimic din toate cele de mai sus, ma astept sa faci si tu efortu de a iti reprima frustrarile si sa nu te mai dai de gol singur ca nu ai nimic altceva mai interesant de facut in viata reala.
cius.
Trimiteți un comentariu