Demonului meu...

Îţi simt veninul cum mă pătrunde
Şi nimic nu pot ascunde,
Căci îl simt presus de toate.
Îl simt în cuget şi-n simţiri
Nedistingând de-i zi sau noapte,
Sau de sunt propriile-mi trăiri.

Îl simt mai dulce ceas de ceas
Şi vreau mai mult, mereu mai mult,
Umanitatea ce-a rămas
Nu ştiu, nu pot s-o mai ascult.

Căci raţiunea a dispărut,
Plăcerea domină vădit,
Instinctele ce le-am avut
Abia acum au răsărit.

Şi iată-ţi dulcele venin,
Al dragostei, cum mă inundă,
Îmi picuri în suflet pelin,
Demonul meu...iubire-absurdă.