Imi reneg mastile. Nu vreau sa le mai accept, si nu vreau sa mai concept existenta lor.
Ma simt atat de pura fara ele, atat de usoara si de fericita…dar nu se poate asa, nu poate fi totul atat de simplu. Si trebuie sa imi umbresc fericirea deschizand mereu sertarul cu masti si alegand una de acolo. E atat de stupid...toate arata bine, dar de fapt fiecare are dezavantajele ei si oricat de mult as incerca, nu pot gasi una perfecta…si sunt nevoita sa le schimb…dar eu urasc schimbarea…
Nu mai vreau sa fiu prietena perfecta pentru tine si curva nenorocita pentru altii. Nu mai vreau sa te mint cu zambetul pe buze si sa te fac sa crezi ca sunt altcineva decat sunt de fapt. Nu mai vreau sa fiu pentru unii tipa sensibila si pentru altii printesa de gheata. Nu mai vreau nimic din toate astea...
Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata in care sa nu fiu nevoita sa ma uit in sertarul cu masti si sa aleg una potrivita...o dimineata in care toate prejudecatile vor disparea si nimeni nu ma va dispretui pentru ceea ce sunt cu adevarat...o dimineata in care o minciuna imi va fi acceptata si inteleasa iar rautatea iertata...o dimineata in care nu imi va fi teama...o dimineata a implinirilor. Pentru ca toate celelalte sunt dimineti ale promisiunilor...
As renunta la masti. Pe cuvant ca as face-o…dar nu pot. Nu atata timp cat voi fi judecata pentru asta.
Si regret, regret nespus fiecare clipa petrecuta sub o alta identitate emotionala…dar nu pot sa fiu eu cand vad cat de mult rau ar face asta unor persoane la care tin. Si faptul ca vreau sa le protejez, asta chiar nu este o masca…si sunt mandra.
Pana atunci insa, pana in dimineata implinirilor, nu am decat de asteptat ca ceilalti sa se schimbe. Iar intre timp, ma duc sa imi fac ordine in sertarul cu masti…
N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu