Concurs de proza arhiscurta

Avand in vedere ca m-am chinuit vre-o 5 minute si tot nu am gasit o introducere pe masura, ma voi multumi doar sa spun ca am descoperit un concurs de proza arhiscurta organizat de Trilema si m-am hotarat sa imi incerc si eu norocul. Astfel, dupa ceva caractere zdrobite pentru a ma incadra in limita de 495-505, cam asa arata textul final:

Nu vreau sa fiu prietena perfecta pentru tine si curva nenorocita pentru altii. Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata in care sa nu fie nevoie sa ma uit in sertarul cu masti pentru a alege una potrivita. O dimineata in care toate prejudecatile vor disparea si nimeni nu ma va dispretui pentru ceea ce sunt, o dimineata in care minciuna imi va fi inteleasa si rautatea iertata, o dimineata in care nu-mi va fi teama, o dimineata a implinirilor...pentru ca toate celelalte sunt dimineti ale promisiunilor.

Certitudini indoielnice

"Nu vreau sa mai clipesc pentru a nu te pierde din vedere nici macar o fractiune de secunda.

Nu vreau sa mai respir pentru a putea auzi mai bine respiratia ta.

Nu vreau sa-mi mai bata inima pentru a putea simti mai bine bataile inimii tale.

Caci chiar daca nu clipesc, daca nu respir, si daca nu imi bate inima, sunt vie atata timp cat sunt cu tine."

* nu, nu este un cliseu...sunt lucruri unice...nu e vina mea ca toti le traiesc, sau ca pretind a o face. Oricum nu toti le inteleg si cu siguranta foarte putini le apreciaza...sentimentele mele sunt unice...paradoxal, viata in sine este un cliseu...

N.

Persistenta timpului in varianta egocentrista II

Ai ajuns sa iubesti pana si absenta mea, sa elogiezi fiecare amintire care ti-a mai ramas despre mine.

Rememorezi zilnic cat mai multe clipe petrecute impreuna si ajungi sa te urasti din ce in ce mai mult, de la o zi la alta, si sa te invinovatesti pentru fiecare detaliu, oricat de mic si insignifiant, pe care il uiti.

Ti-ai cizelat rabdarea si ai ajuns sa crezi ca o poti controla in intregime.

Desigur, nu a fost niciodata asa dar cel putin te amageai crezand acest lucru.

Cu toate ca nu vei recunoaste asta niciodata, a fost o perioada in care singurul lucru care te determina sa nu renunti erau cuvintele mele.

Iti alimentai constant flacara sperantei asteptand cu ardoare clipa in care ma voi intoarce.

Cu toate ca ai refuzat sa imi dai dreptate la inceput, desi stiai ca ma voi intoarce doar in momentul in care te-ai fi schimbat, o parte din tine astepta acest lucru, in timp ce o alta o respingea cu convingeri ferme.

Nu vreau sa imi imaginez cat de intens a fost conflictul interior, cat de mult te-ai consumat pana ai acceptat in cele din urma ca ai nevoie de mine.

Iar atunci asteptarea a devenit si mai apasatoare.

Atunci ai inceput sa te legi de orice iluzie in incercarea de a ajunge la mine la fel cum un orb cauta drumul catre lumina...au urmat deznadejde, furie si mai apoi resemnare...si abia dupa toate acestea m-am convins ca a sosit momentul potrivit sa ma intorc.

Vei zice poate ca am fost ingrata privind totul de sus si lasandu-te sa treci prin toate astea, dar stiu ca totul a fost cu un scop, iar in cele din urma vei vedea ca a meritat totul...pentru ca si eu te iubesc.

Iluzii II

Si ne-am intalnit...doar ca niciunul din noi nu e bun la matematica.

Vezi, ti-am spus ca faci meditatii degeaba...nu ai reusit sa calculezi exact mijlocul distantei...dar cu toate astea ne-am intalnit.

Poate era mai aproape de tine si de-aia parea ca ai atat de multa incredere in tine, sau poate era mai aproape de mine si de-aia m-au coplesit atat de multe emotii. In fond nu asta conteaza.

Uite, vom spune ca ne-am intalnit in imaginatia mea. Din cate stiu e un spatiu destul de vast si nimeni nu trebuie sa afle ca nu a fost asa, e suficient faptul ca stim noi.

Cand ne-am intalnit?

Nu de mult. Oricum reperele temporare ar fi inutile prin insasi relativitatea lor...

Cat a durat?

Nu suficient.

Cum a fost?

De nedescris.

Dar hai, de-amorul artei sa incerc sa descriu...

...

dupa 5 minute de privit in gol

...

dupa alte 5 minute de privit Luna

(mai tii minte cand iti spuneam "In noaptea asta iar dorm sub razele lunii?"...stii, e una din noptile alea si acum)

...

Nu pot, renunt!

A fost unic si stii asta...a fost ca si cum ai comprima toate emotiile intr-un sarut, ca si cum ai gusta din esenta fiecarei trairi in acelasi timp, ca si cum ai simti o explozie in interiorul tau si ai avea forta necesara sa o reprimi, ca si cum ai urca treapta cu treapta pana in varful lumii si apoi ai cobori in acelasi ritm...a fost unul din momentele alea care nu vrei sa se termine dar in acelasi timp poti jura ca dureaza de o eternitate...nu pot spune ca a fost doar un sarut...ar fi o adevarata blasfemie pentru ca stii ca a fost mai mult de-atat...doar ca...a fost...

Si nu a inceput nimic din ceea ce as fi vrut...

Persistenta timpului in varianta egocentrista I

Sculpteaza timpul, deformeaza-l!

Fa-l sa se plieze in functie de nevoile tale!

Topeste-l, ingheata-l, fa-l sa devina casant si apoi sparge-l!

Vei avea astfel dovada clara a faptului ca nimic nu va mai fi ca inainte.

Vei putea pierde oricat de multe clipe, caci stii ca vei dispune de infinit mai multe.

Cuvantul "timp" va disparea din vocabularul tau pentru ca nu va mai exista niciun termen, nici concret, si nici macar abstract, caruia sa il asociezi.

Vei face totul mult mai incet, fara graba, si vei putea zabovi oricat de mult asupra lucrurilor ce iti confera placere.

Vei avea vreme pentru orice si vei trece de la o etapa la alta numai atunci cand vei fi pregatit.

In schimb, nu vei mai putea invinovati pe nimeni pentru ceea ce patesti si va trebui sa inveti sa iti asumi responsabilitatea propriilor decizii.

Te vei schimba, te vei maturiza si probabil vei fi mandru de ceea ce vei deveni.

Doar ca nu vei mai dispune de niciun reper temporar, neavand la ce sa te raportezi, si indiferent de punctele de reper luate si de oricat de mult efort vei depune, nu vei obtine niciunul din lucrurile de care dispuneai inainte.

Schimbarile vor surveni de la sine, indiferent de vointa ta si poate chiar insesizabil.

Tu va trebui doar sa astepti mult...enorm de mult...pana ce infinitul va fi atins.

Iar daca ma vrei cu adevarat, abia atunci voi veni...dar vei stii atunci ca a meritat asteptarea pentru ca intre timp ai ajuns sa ma iubesti.

Va urma...

Iluzii I

Hai sa ne intalnim!

Cand?

Chiar acum!

Unde?

Nici la mine si nici la tine. Calculeaza unde se afla mijlocul distantei dintre noi. Ne vom intalni acolo. Si ne vom saruta fix in acel loc.

Asa va incepe totul...