Dorinte ideatice

Vreau flacari iscate din senin

Sa mistuie intreaga mea simtire,

Iar ape-nvolburate si pelin

Sa schimbe-o impasibila privire.

Vreau doar uitare, doar atat

Promit ca-ti voi mai cere,

S-o simt ca ma cuprinde-ncat

Va piere-orice durere.

Iar peste tot ce am primit

Mai vreau o briza fina,

De timp...sufland spre infinit

Si emanand lumina...

Ar fi vrut de asemenea multe alte lucruri printre care si simpla capacitate de a-si ordona logic ideile, gandurile...ar fi dat orice pentru putina ratiune in acele zile in care totul era atat de haotic in viata ei, acest lucru regasindu-se pana si in cele mai banale gesturi...isi dorea cu ardoare stabilitate si certitudine si vroia ca si ceilalti sa ii inteleaga dorinta ce tindea sa devina o necesitate...si cel mai important, era intr-o permanenta lupta cu ea insasi, miza fiind chiar redefinirea individualitatii sale. Ceea ce nu stiau ceilalti insa, era faptul ca orice imbold venit din exterior putea, deopotriva, stimula oricare din laturile personalitatii ei...mai dificil era insa sa ghicesti exact pe care...si tocmai asta facea totul atat de incitant...

N.