Am prins o stea…sau cel putin imi place sa cred ca asa a fost, ca am inchis-o undeva in suflet, in acelasi loc de unde a evadat dorinta mea. Macar acum am o garantie ca daca nu imi vor indeplini dorinta le voi pastra steaua.
Cui?
Habar n-am…celor care se ocupa cu chestiile astea… Oare exista o industrie a dorintelor? Au contract de colaborare cu centura de asteroizi si cu organizatia pestisorilor aurii? Dar drepturile pestisorilor aurii cine le apara?
Ahh dar sa nu uitam de gargarite…am vazut cam putine vara asta, cred ca s-au plictisit sa fie aruncate de colo-colo si au reziliat contractu’ pentru dorinte. Meritau si ele un concediu bine platit undeva pe o insula indepartata…deci ne luam adio si de la cantecelele tematice “gargarita-rita zboara-n poienita…unde o-i zbura, acolo m-oi marita!”. Chiar crezi ca acolo te vei marita?! Ma indoiesc.
Mi-am amintit! Mai era si smecheria cu trifoiu’ cu patru foi. Dar nu au fost prea multi care sa fi gasit unu. Oare daca se modifica genotipic trifoiul obisnuit cineva o sa se imbogateasca? O sa vedem in scurt timp la tarabe pungute cu trifoi si vom auzi voci infundate care ne vor indemna sa ne cumparam doza de dorinte? Dar daca se va vinde tot la doza va crea dependenta? Vom fi dependenti de dorinte? Dar nu suntem deja?
Cu potcoavele nu e afacere rentabila. Sunt prea grele domne’. Nu cara omu’ ditamai potcoava dupa el zilnic doar ca sa prinda loc in autobus sau medicamente compensate la farmacie…ca dehh…dupa posibilitati. Si nici sa mai fi cosar nu e placut. Unde mai pui, pe langa inconfortul creeat de funingine, ca trebuie sa investesti in imagine. Pai cine a mai vazut cosar slab?! Gandeste-te, deci, cat trebuie investit pana reusesti sa capeti ceva proportii…si cu vremurile astea grele…
Deci nici nu mai incape indoiala…pana si industria dorintelor ajunge sa dea faliment… Iar noi ce facem?! Pai cam ce facem in general…ne conformam… La urma urmei putem trai si fara dorinte, nu?! Ca doar e criza…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu