- Hai, serios, incearca sa vezi lucrurile si din perspectiva mea. Nu doare, crede-ma!
- Nu e chiar atat de usor pe cat pare…
- Nu e usor pentru ca nu vrei tu sa fie si pentru ca iti place sa complici lucrurile, inutil de multe ori…si stiu ca ma crezi superficiala cand spun asta, dar te-am rugat de zeci de ori sa iei lucrurile ca atare si sa te bucuri de micile tampenii, cum le numesti tu, impreuna cu mine…incearca asta, te rog…
- …
- Te rog, ar insemna enorm pentru mine…
- Discutia asta e un nonsens. Pe bune. Esti doar o copila, nu intelegi lucrurile astea…
- Ba poate le inteleg in felul meu…intr-un fel in care trec cu vederea ignoranta si dispretul si incerc sa anihilez egoismul si ura…si in toate astea e vorba doar de incredere…iar eu am incredere in tine, de ce nu poti avea si tu macar putina?
- Nu are rost. Nu mai incerca. Nu e nimic din ceea ce poti spune sau face in momentul asta care sa ma determine sa imi schimb parerile. Pur si simplu asa sunt eu si niciunul din jocurile tale copilaresti nu va schimba asta…
- Hai, te rog, nu fii atat de extremist…daca inca mai tii la mine vre-un pic accepta un ultim joc copilaresc de-al meu…
- … ?!
- Hai sa facem barcute din cartele de metrou si sa le dam drumu pe apa sa vedem care pluteste mai mult…o sa fie haios. Si primesti un premiu daca reusesti sa iti invingi maestrul.
…si au facut barcute din cartele de metrou…si apoi le-au dat drumu pe apa…iar cineva si-a recastigat o mica portie de incredere...
